Amintirea unei pasiuni pierdute

-Vin imediat!zic eu disparand de langa ea.

M-am asezat comod si fara sa-mi pese de ceilalti, priviind spre boxele ce aproape topaiau pe pamant

-M-am intors cu doua pahare cu sampanie.
-Poftim!

-Merci! i-am spus, luand paharul. L-am ridicat la nivelul ochilor, era totusi prea mult alcool acolo. Uff, nu din nou...

Se aseza jos gustand din bautura.

Am gustat si eu un pic, apoi am pus paharul delicat jos, pe o masuta din sticla

Se uita in jur.

Era destul de liber, pentru ca nu se auzeau pasi stangaci de dans sau sunetul sticlelor sparte

Am cascat plictisit.

-Ma duc sa dansez! l-am anuntat pe saten, ridicandu-ma de pe canapea

-Ok!zic eu privind-o.

Am zambit si m-am departat de masa, incepand sa dansez pe ritmul melodiei

Un baiat se aseza langa mine.
-Salut Rey!zise el zambind.
-Niko,ma bucur sa te vad!

M-am oprit, priviindu-i. Am topait pana la ei.
-Niko-kunnn!

-Rina!zice Niko zambind.
-Va...cunoasteti?

-El e cel care m-a scos din belele... Ca atunci cand am ajuns la directoare, sau am fost alergata de caini...

-Vere,da stiu ca esti un bun samariteean!zic eu.

-Da, da. E cel mai tare! am zsi, punandu-ma intre ei

-M-a pus dracu sa-i ajut pe toti!zice Niko.

-Ce fufa ti-a mai bagat idiotenii in cap? l-am intrebatm intinzandu-ma dupa pahar

-Varmea nu e fufa!zic eu aprinzandu-ma.

M-am oprit cu mana pe pahar, intorcand ochii beliti spre Reiji.
-Verisoara ta cu... Niko?! Cum, Niko, ai fost badaran? am zis incercand sa schimb usor subiectul.