Un cosmar... Cine te salveaza acum..?

Alergam pe coridorul Pesterii. Era asa de intuneric, si eu eram asa de speriata. Imi simteam inima batand cu putere, ca si cum ar fi vrut sa imi iasa din piept si sa o ia la fuga. Stiam ca ceva sau cineva ma urmarea, insa imi era frica... SI hilar, stiam ca e ceva ce imi provoaca o frica neomeneasca. M-am impiedicat de o piatra, si am cazut.
"Frica frica frica..."

Ma plimbam pe acolo cand am vazut-o pe fata.
-rina!zic eu apropiindu-ma de ea.

Am intepenit pentru putin pe loc, insa cunosteam acea voce. Am tresarit, ridicandu-ma.
-R-Reiji-kun!

-Eu sunt!zic eu aplecandu-ma.

I-am sarit de gat, zambiind.

O stranse in brate chicotind.

Am tresarit, apoi i-am dat usor drumul. Eram cam exagerata

Se uita la fata zambind.

Am treasarit, auzind zgomotul produs de pietre. Pietre?!
-H-hai sa plecam..

-O-ok!zic eu nedumerit.

Bun... Acum pe unde plecam? "Imi e prea frica pe unde am venit... si pe cealalta parte..."

-Vino!zic eu lund-o de mana.

L-am privit scurt, apoi mana. Nu ma mai inrosisem... ciudat

Intr-o clipa cei doi fura afara.

Mi-am ridicat privirea spre el, zambiind. Am murmurat un "merci"

-Cu placere scumpo!zic eu.

Am dat din cap, si m-am asezat pe o stanca, priviind cerul

Am sarit pe o creanga.

M-am lasat pe spate, ganditoare

Mi-am indreptat privirea spre cer.

Mi-am acoperit ochii cu mainile, eram palida

Am osfat,eram plictisit.

Am disparut de pe locul meu, nu mai eram prin zona

M-am hotarat sa merg la camin,asa ca am disparut dintr-o data.

Stateam rezemata de un perete din sufragerie, cu mainile pe genunchi. Aproape plangeam.