Noapte insangerata

-Pentru ei nu suntem decat niste mituri.Parti din povestile traditionale pe care oamenii mari le spun copiilor.Nu cred in noi pentru ca se tem de necunoscut la fel cum se tem si de Moarte

-Dar nu suntem noi Moartea? am intrebat, jucandu-ma cu parul. Atat timp cat le luam vietile, nu suntem insansi "ea"?

-Sunt doar un Shinigami,un subaltern al Mortii.Nu vreau sa cred ca sunt insusi ea...ar fi prea dureros

-Dureros? am intrebat soptit, ca si cum nu as fi stiut ce insemna "durerea"

-Trimit zilnic o multime de oameni in Iad,semnez sentintele altora si ii fac sa-si distruga viata...e dureros ca toate astea au inceput dintr-o dorinta de razbunare.Daca as fi Moartea n-ar trebui sa simt acea ''durere'' in suflet cand oamenii mor iar indiferenta Mortii o face din ce in ce mai de temut.Nu vreau sa fiu asa...

-Asta pare a fi dureros... am spus incet. Dar suntem cum nu vrem, e ca proverbul ala, de ce ti-e frica nu scapi.

-Nu,nu scapi si te va urmari pe veci,pana cand intr-un final te va prinde si vei ajunge de unde ai pornit...vei ajunge tarana atat sufletul cat si corpul

-Sti ce e si mai dureros? Ca dupa moarte probabil numai te doare asa de rau, dar cei nemuritori... Au parte mereu de "chinuri"

-Da,intr-un fel asa e dar vor fi fericiti la gandul ca langa ei voi ajunge si eu si ca vom impartasii acele chinuri impreuna...

-Shinigami nu sunt nemuritori? am intrebat-o, deschizand un ic gura. Eram uimita, oarecum

-Cand ei incalca regulile Mortii ajung langa cei pe care i-au trimis in Iad

-Deci intr-un fel esti ca ei, din acest punct de vedere...

-Da
Raspund eu scurt inchizandu-mi ochii,intinzandu-ma pe iarba

M-am asezat pe un bolovan din apropiera, jucandu-ma cu sireturile conversilor

Priveam cerul ramanand tacuta,tinandu-mi mainile pe piept

-Ai-chan, de ce esti asa tacuta? am intrebat-o, curioasa

-De cand ma stiu sunt asa.Nu am vorbit cu nimeni decat cu bunica si doar am repetat conditiile contractului meu...