Pana si cea mai dezghetata inima... Se incalzeste in Iad

Mi-am trecut mana prin parul roz, priviind cerul innorat. Luna se mai vedea din cand in cand, apoi disparea printre norii reci si tristi. Mi-am lasat trupul sa cada, julindu-mi usor genunchi. Stateam in fata unui mormant, cu capul plecat.

Am alergat pana in fata cimitirului. Gafaiam. Mi-am reglat respiratia si am pasit pe poteca marginita de morminte.

Mi-am lasat capul si mai jos, priviind pamantul acoperit de iarba proaspata. Am pus trandafirul ce imi ranise degetele cu spinii lui, pe mormant

Am inaintat pana la o anumita alee din stanga. Am pasit pe aceasta si m-am oprit la un mormant, langa o fata.

Mi-am ridicat un pic capul, priviind-o cu coada ochiului. Nu m-am miscat din pozitia in care eram, doar imi indreptase-m privirea spre cer

Am scos un trandafir si l-am pus pe mormant. Am citit pentru a o mia oara mesajul gravat pe piatra funerara. "Sunt tatal ficei mele si pazitorul taramului in care odihnesc"

Statea in fund , pe un mormant rece din ciment , privind in gol si avand stransa intre buze , nelipsita tigare , care emana fumul ce se imprastia in jurul sau.

M-am ridicat si am dat sa plec. Nu mai aveam ce cauta acolo. Imi incheiasem vizita.

M-am ridicat de pe pamantul rece. Ceva greu si umed imi aluneca pe obraz, apoi murii pe cimentul rece. Mi-am ridicat capul spre cer. Ploua... Oare cerul plange sau a fost lacrima mea?

Am ridicat capul, privind norii negriciosi. Mi-am intins palma si am prins o picatura.

Simti stropii reci de ploaie , cei strabatusera hainele si facusera contact cu pielea lui.Injura in gandul sau , caci din cauza ploii , tigarea i se stinse , asa ca o lasa sa ii cada dintre buze.

Am sarit peste morminte si m-am adapostit sub streasina bisericii. Nu iubeam apa. Fugeam de ea. Faceam baie doar cand era nevoie.

Am inceput sa pasesc pe potecile pietruite ale cimitirului, atat de gol. Mai era cineva pe un mormant

Mi-am scuturat coada ca sa o descotorosesc de toata apa. Am marait usor.